Istroromanii din Croatia asteapta sprijin de la statul roman

O serie de evenimente remarcabile au avut loc în ultimul timp pentru mica comunitate istroromână din Croaţia. Într-un precedent comunicat, am salutat deja menţionarea pentru prima oară a acestei comunităţi, în „Declaraţia comună" a guvernelor croat şi român - o adevărată premieră în istoria raporturilor dintre cele două ţări -, cu ocazia vizitei în România a premierului croat, Dna. Jadranka Kosor, subliniind şi declaraţia extrem de importantă a premierului Emil Boc, inserată în „Declaraţia comună" din 28 ianuarie 2011, asupra „importanţei istroromânilor pentru limba şi naţiunea română".

Aceasta reprezintă o conştientizare extrem de importantă, pentru guvernul şi factorii noştri de răspundere, căci abandonarea gravă şi vinovată a comunităţii istroromâne de către toate guvernele româneşti precedente, până la Dl. Emil Boc, a dus şi la menţinerea în post la ambasada de la Zagreb a unor precedenţi ambasadori incapabili, fără niciun interes şi nicio sensibilitate faţă de conaţionalii noştri din Istria, implicit penru limba şi istoria noastră.

Apreciem de aceea, aşa cum a declarat premierul Emil Boc, că „sprijinul din partea autorităţilor croate pentru conservarea acestui bun cultural comun – graiul istroromân -, va fi extrem de apreciat de România", dar subliniem că acest sprijin, pentru a fi real, nu se poate face decât prin aplicarea standardelor europene pentru limbile regionale sau minoritare, iar el nu poate fi aplicat printr-un proiect de scindare între poporul român şi aşa zişi „Vlasi" sau „Jeianţi", aşa cum încearcă unii rău intenţionaţi s-o facă.

Deşi mai sunt încă multe de făcut, semne de schimbare în mai bine, vin deja din Croaţia, statul vecin şi prieten.

Astfel, la şcoala din Suşnieviţa, începând cu acest an, s-au desfăşurat în fiecare miercuri, după încheierea orelor de şcoală, între orele 16 şi 18, cursuri de dialect istroromân, ţinute de o tânără istroromâncă, licenţiată la Universitatea din Rijeka –Fiume-, Viviana Berkarich. La 24 octombrie 2010, elevii acestei şcoli au fost primiţi la Zagreb de către noul Preşedinte al Republicii Croaţia, Ivo Josipovic, şi au partecipat la un concurs al radiodifuziunii croate din Sibenik pentru minorităţile naţionale şi acelea lingvistice, întitulat „Bogăţia limbii" – Bogastvo Jezika -, situându-se printre cele mai bune opt echipe şcolare din Republica Croaţia.

Aceasta, în ciuda faptului că şcoala medie „Ivan Goran Kovacic" din Cepici, de care aparţine şi şcoala elementară din Suşnieviţa, a fost în pericol să fie desfiinţată din cauza numărului redus de elevi. Acest pericol a fost temporar înlăturat în martie 2010, graţie protestelor locale şi protestului „Asociaţiei culturale istroromâne „Andrei Glavina" către autorităţile regionale ale Istriei, un protest vibrant şi energic, citit şi într-o adunare generală a profesorilor şi elevilor de la această şcoală, subliniindu-se din partea conducerii şcolii că în acea Şcoală „sunt mereu prezente proiecte care privesc cultura şi limba istroromânilor, ca patrimoniu non-material cultural şi ca bogăţie a Croaţiei, încă insuficient valorizat şi în pericol de dispariţie accelerată prin închiderea şcolii". Din cauza protestelor, care riscau să ajungă până la Consiliul Europei, s-a revenit asupra deciziei de închidere a şcolii.

Ca un semn al activităţii sale şi ca un semn al promovării graiului şi comunităţii istroromâne, la sfârşitul acestui an şcolar, la 30 iunie 2011, elevii şcolii au prezentat un spectacol la care a fost invitat şi a fost prezent şi noul ambasador român în Croaţia, Dl. Cosmin George Dinescu, care are ca obiectiv declarat „reluarea punţilor dintre statul român şi comunitatea istoromână", pentru care îi urăm noului domn ambasador deplin succes.

Acest spectacol a avut loc în comuna Krşan, de care aparţine satul Suşnieviţa, la „Stare Staje", şi a constat în executarea de către elevi a unor scenete inspirate din romanul „Micul Prinţ" al lui Antoine de Saint-Exupery, reprezentate –fapt nou şi foarte meritoriu- în grai istroromân. A mai fost prezentat proiectul de recuperare a graiului vechi din Suşnieviţa, prin transmiterea lui de la bătrâni la cei tineri, precum şi un proiect de dezvoltare turistică a zonei inspirat de acelaşi spirit de păstrare a vechiului grai, întitulat „Moştenirea nematerială a satului meu natal" (Nematerijalana Baştina Mog Zavicaja).

Spectacolul a fost prezentat de către tinerii din grupa tireri istroromâni, Elena Faiman, Mateo Jurman, Linda Toncetich, Andy Taletovich, grupă alcătuită în anul 2008 de către Profesoara Romina Licul, cu participarea activă a Dnei. Directoare a Şcolii „Ivan Goran Kovacic", Mirela Vidak şi a Dnei. Învăţătoare Dianora Radola. El s-a bucurat de un frumos succes.

Rămâne ca guvernul român, prin Ministerul de Externe şi Ambasada de la Zagreb, să sprijine material şi moral aceste persoane şi aceşti tineri valoroşi, printr-un program strategic, de lung parcurs, adică constant în timp, şi nu prin improvizaţii de o clipă, cum din păcate se întâmplă la noi în politica faţă de comunităţile istorice româneşti de peste hotare.

O corespondenta de la dr. Emil Petru Raţiu, Preşedinte al Asociaţiei culturale istroromâne „Andrei Glavina"

sursa:Romanian Global News

Atacul abject al Rusiei la adresa Romaniei declanseaza isteria agentilor de influenta ai Moscovei de la Bucuresti

Ca o completare sau o continuare a articolului precedent am gasit si acest articol:

Ultimul atac suburban si mincinos al Moscovei si al agenturii acesteia din Romania nu a fost la adresa Presedintelui Romaniei ci la adresa Romaniei si a Istoriei romanilor.Uitand ca tocmai s-au implinit 72 de ani de cand pe 26 iunie 1940, România a fost nevoita sa cedeze Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa în urma unui ultimatum al Uniunii Sovietice si ca o consecinţă directă a Pactului Ribbentrop-Molotov prin care URSS şi Germania nazistă şi-au împărţit Polonia iar armata comunista a invadat ţările baltice, serviciul de dezinformare al SVR-ului rusesc, asa cum numesc numerosi analisti americani Ministerul de Externe rus, isi permite sa afirme cu obraznicie ca declaratiile facute de seful statului roman cum ca ar fi dat acelasi ordin de trecere a Prutului ca si Maresalul Antonescu, pentru eliberarea teritoriilor romanesti ocupate, ar fi “o sfidare obraznica”.

O “sfidare obraznica” fata de sutele de mii de romani basaraben, bucovineni si herteni ucisi sau deportati de trupele comuniste ale lui Stalin, o “sfidare obraznica” fata de cea mai criminala organizatie statala existenta vreodata – URSS- care conform ultimelor statistici a ucis peste 50 de milioane de oameni? Adica mai mult decat celalalt stat criminal, Germania Nazista. Daca actuala Rusie isi asuma aceste crime nu are decat, dar sa-si asume atunci si consecintele care decurg acestei asumari.

Ce este insa interesant, nu este reactia Rusiei care astfel isi asuma tot trecutul criminal al fostei URSS ci faptul ca odata cu semnalul dat de la Moscova, toate “cutiile de rezonanta” ale intereselor rusesti la Bucuresti s-au activat invadand ecranele televiziunilor si injurand pozitia Romaniei si mangaind pe crestet genocidul antiromanesc al Moscovei in teritoriile romanesti ocupate de trupele comuniste.

In spatele vai, ale asa ziselor avantaje economice ale unei eventuale relatii bune cu Rusia, pana si vechii activisti al “Pravdei” de Bucuresti, recunoscuti pentru trompetismul pro-moscovit inca din anii 90, s-au intrecut in a se face remarcati in condamnarea „bravadei neruşinate'' lansate de la Bucuresti…Este inca o dovada ca agentii Moscovei nu ies la pensie niciodata…

Si ar mai fi ceva. Cu cât Rusia si slugile ei din Romania raspund mai agresiv în politica externă, cu atât acesta este un semn mai clar de slăbiciune.

Preşedintele României a raspuns joi 30 iunie ca Parlamentul României a condamnat Pactul Ribbentrop-Molotov, că Uniunea Sovietica nu mai există şi că România are în prezent relaţii cu Federaţia Rusă.

"Se pare că unii devin sensibili dacă discuţi despre istorie. Eu nu sunt istoric, dar cred că răspunsul meu a fost în deplin acord cu poziţia României, care, prin Parlamentul României, a condamnat Pactul Ribbentrop-Molotov. Mai mult decât atât, Duma de stat a condamnat Pactul Ribbentrop-Molotov, deci nu văd unde este supărarea, iar Uniunea Sovietică nu există, nu mai există. Noi avem o relaţie acum cu Federaţia Rusă, iar când discutăm despre Uniunea Sovietică, discutăm despre ceva ce a fost, iar despre istoria noastră nu avem cum să nu discutăm.

Şeful statului roman a precizat că declaraţia sa făcea referire la "o realitate" din istoria ţării noastre şi a relaţiei cu Uniunea Sovietică, menţionând că nu este "nimic nou sub soare", mai ales că ţara noastră a fost pe deplin de acord cu condamnarea Pactului Ribbentrop-Molotov.

Ministerul Afacerilor Externe de la Moscova şi-a exprimat indignarea faţă de afirmaţiile preşedintelui Traian Băsescu, potrivit cărora el ar fi putut în 1941 să trimită soldaţi pentru a participa la atacul împotriva Uniunii Sovietice.

"Cuvintele lui Băsescu - despre faptul că, 'în locul mareşalului Antonescu, în 1941, şi el i-ar fi îndreptat pe ostaşii români peste Prut' pentru a lua parte la agresiunea Germaniei hitleriste împotriva URSS - sunt revoltătoare", consideră Ministerul rus al Afacerilor Externe.

Instituţia diplomaţiei ruse a menţionat că o asemenea declaraţie, făcută chiar în ziua comemorării a 70 de ani de la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, în care poporul rus "a pierdut 27 de milioane de vieţi", nu poate fi explicată "nici prin actualele circumstanţe din politica internă (a României - n.r.), nici făcând trimitere la întrebările provocatoare ale jurnaliştilor".

"Este absolut evident că o asemenea sfidare obraznică, ce îndreptăţeşte agresiunea fascistă şi profanează memoria a milioane de victime ale fascismului, este inadmisibilă", concluzionează MAE rus.

Sursa : Romanian Global News

Nerusinata sfidare!

Maria Petrascu: Nerusinatii nepedepsiti pentru Holocaustul Rosu

Nerusinata sfidare!
Ei au voie sa aiba o zi de “doliu profund” pentru “pierderile suferite cu 70 de ani in urma”, “la inceputul Marelui Razboi pentru Apararea Patriei”.
Noi nu avem voie sa facem vorbire despre Maresalul care le-a spus ostenilor sai, tot cu 70 de ani in urma: “OSTASI, Va ordon: treceti Prutul! Sdrobiti vrajmasii din rasarit si miazanoapte. Desrobiti din jugul rosu al bolsevismului pe fratii nostri cotropiti. Reimpliniti in trupul tarii glia strabuna a Basarabilor si codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele si plaiurile voastre“.
Si, ostasii romani au inceput Razboiul Romaniei pentru Reintregirea Nationala, au trecut Prutul si au inceput marea batalie de eliberare a pamantului romanesc, luat, miselesete, cu raptul, de ei. Dupa 33 zile de razboi, intreaga Basarabie si Bucovina de nord erau eliberate. Comunicatul nr. 6 din 25 iulie 1941 al Comandantului frontului romano-german avea urmatorul continut: „Lupta pentru dezrobirea brazdei romanesti de la Rasarit s-a terminat. Din Carpati si pana la mare suntem din nou stapani peste hotarele strabune”.Pretul eliberarii a fost platit de armata romana cu 4.112 morti, 12.120 raniti si 5.506 disparuti, ceea ce reprezinta aproximativ 60% din efectivele angajate in operatiile din iulie 1941. Acest lucru dovedeste ca eliberarea Basarabiei si a Bucovinei de Nord „nu s-a facut prin plimbari demonstrative de osti in tinuta de razboi ci prin inclestari pe viata si pe moarte”, ca „au fost duse lupte darze pentru cucerirea fiecarei pozitii, fiecarei linii de rezistenta”, ca a curs „mult sange si multe vieti au fost aduse ca pret statuarii vesnice a dreptului romanesc pe aceste tinuturi”, consemneaza reputati istorici romani.
Dar noi nu avem voie sa vorbim cu respect despre Maresal, care a trecut Prutul cu ostenii lui, ca sa readuca acasa ce ne-au furat ei, la intelegere cu alti misei, pentru ca, a vorbi despre asa ceva este, spun tot ei, ” o sfidare nerusinata!”
Intre aceasta “ sfidarea nerusinata” a lui Basescu, care a vorbit despre Maresal ca despre un erou, caci a fost, si ca despre un criminal, cand a fost criminal, desi nu s-a tras definitiv linie pe acest subiect, si nerusinata sfidare a celor care sunt responsabili, nepedepsti nici in ziua de azi pentru Holocaustul Rosu care a fost cel putin egal cu Holocasutul Evreiesc al lui Hitler, pe care ati alege-o?
Maria Petrascu / Ziare.ro
sursa: ziaristionline.ro
sursa: ziaristionline.

Boicot Petrom/OMV

Asociaţia România - Dacia Casa Noastră anunţă declanşarea de astăzi, 20.06.2011, a unui boicot oficial împotriva companiei OMV Petrom (SNP). Considerăm că un astfel de demers este necesar pentru că timpul campaniilor făcute doar pe net, care se sting repede a trecut, cum a fost chiar cea îndreptată împotriva Petrom/OMV în primăvara acestui an. Este momentul să avem parte de un demers organizat, de durată, care să arate că societatea civilă din România există, că clientul contează, că preţurile nu pot fi umflate oricât doar de dragul unui profit mare. Ţinta noastră este Petrom/OMV din aceleaşi raţiuni pentru care a fost şi ţinta mişcărilor neoficiale de pe net. Compania integrată de ţiţei şi gaze Petrom/OMV, singurul producator local de petrol si gaze, controlat de grupul petrolier austriac OMV, este un lider de piaţă care prosperă în timp ce populaţia României este din ce în ce mai săracă. Dacă în 2010 profitul companiei a înregistrat o creştere de 163%, iar anul acesta Petrom/OMV vrea să ajungă la un profit de 2,3 miliarde de lei (circa 551 milioane de euro), cu aproape 6% mai mare faţă de rezultatul de 2,19 miliarde de lei (521 miliarde de euro) înregistrat în 2010, anul trecut în ţara noastră populaţiei nu i-a mers prea bine. Datele Eurostat arătau că, în septembrie 2010, 23% din populaţia ţării era sub limita sărăciei. De asemenea, Petrom/OMV, pentru a îşi creşte profitul, pune presiune pe statul roman să scumpească gazele, o variantă agreată de companie fiind şi exportul gazelor mai ieftine ale ţării pentru realizarea pe această cale a unui profit mai mare, în ambele cazuri urmând noi valuri de scumpiri. Cum benzinarii nu pot fi determinaţi toţi să scadă preţurile, pentru a ajunge la un nivel decent, cum ar fi cel de 4 lei per litru, rămâne să punem  presiune pe unul singur, pentru a îi determina să ia în considerare şi consumatorii. Dacă preţurile nu vor scădea, noi vom avea, oricum, satisfacţia faptului că le creăm o pagubă lunară celor de la Petrom/OMV. Dacă reprezentanţii statului român, stat la care se duce cea mai mare parte din preţul unui litru de carburant, sunt sancţionaţi la alegeri, este momentul ca şi benzinarii să fie sancţionaţi. Suma care se duce la concurenţa companiei Petrom/OMV va fi aproximată de noi pe baza unei numărători a ip-urilor celor care se alătură campaniei pe site-ul nostru - rdcn.eu, completată de sondaje de opinie periodice. În plus, dimensiunile campaniei se vor vedea şi din numărul celor care participă la concursul celor mai reuşite poze cu mesaje de boicot la adresa companiei OMV Petrom, o primă acţiune a noastră de sprijin a campaniei. Detalii despre acest concurs se găsesc tot pe site-ul nostru - rdcn.eu. Precizăm că datele de mai sus vor fi făcute publice periodic.

Asociaţia România - Dacia Casa Noastră, înfiinţată la Constanţa, în luna mai a acestui an, cu membri în mai multe oraşe din ţară, cum ar fi Bucureşti, Craiova, Galaţi, Sibiu sau Timişoara, militează pentru redescoperirea şi protejarea valorilor autentice româneşti, pentru informarea corectă a membrilor societăţii şi pentru stimularea unei reacţii civice adecvate mediului social actual.    

rdcn.eu

Romanii din Harghita, Covasna si Mures resping proiectul de regionalizare al UDMR si ameninta cu „manifestari publice de amploare”

  

Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş (FCRCHM) respinge orice variantă de reîmpărţire administrativ – teritorială a României care să contureze înfiinţarea unei enclave etnice autonome sub forma aşa-zisului „ţinut secuiesc”, se arata intr-un comunicat de presa a organizatiei ce reprezinta pe cei 400.000 de romani din cele trei judete, preluata de Romanian Global News.

„FCRCHM respinge, de asemenea, proiectul de reorganizare a regiunilor de dezvoltare iniţiat de către UDMR care reconstituie virtual graniţele stabilite prin Diktatul de la Viena din 1940 şi solicită Camerei Deputaţilor respingerea acestuia în cel mai scurt timp.
FCRCHM atrage atenţia că aplicarea unor principii moderne ale administraţiei publice, precum descentralizarea şi autonomia locală, au fost si sunt utilizate cu rea-credinţă de autorităţile locale conduse de UDMR, în scopul epurării etnice a românilor din Arcul Intracarpatic. În aceste condiţii, formarea unui judeţ care să înglobeze actualele judeţe Covasna, Harghita şi Mureş, după modelul stalinist al Regiunii Autonome Maghiare, va adânci discriminarea românilor din acest areal şi va constitui o etapă majoră în realizarea proiectului hungarist de instituţionalizare a „ţării secuilor” şi de scoaterea a acestuia de sub autoritatea Statului Român.
Reorganizarea teritoriului României conform solicitărilor organizaţiilor politice naţionaliste maghiare, dublată de adoptarea Statutului minorităţilor naţionale, prin care urmează să se confere drepturi colective şi autonomie politică acestora, fac parte din strategia de obţinere a autonomiei teritoriale pe criterii etnice în această zonă din inima României. Acest fapt este cu atât mai primejdios pentru Statul Român, cu cât, în perspectivă, locuitorii de etnie maghiară ai enclavei „ţinutul secuiesc” vor devenii în viitorul apropiat cetăţeni ai Ungariei, conform de curând elaboratei legi de acordare a cetăţeniei ungare.
FCRCHM condamnă declaraţiile publice iresponsabile şi incitările la nesupunere civică sau violenţă precum cele lansate în ultimul timp de unii importanţi lideri politici maghiari precum şi de formatorii de opinie din mass media de limbă maghiară.
FCRCHM îşi exprimă nemulţumirea pentru faptul că discuţiile politice referitoare la judetele Covasna, Harghita si Mures, indiferent de tema dezbaterii, ignoră existenţa, interesele, valorile şi aspiraţiile celor 400.000 de români trăitori în cele trei judeţe.
În cazul cedării în faţa presiunilor UDMR şi a luări unor decizii care privesc prezentul şi viitorul cetăţenilor români de naţionalitate română, locuitori ai judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş, cu ignorarea intereselor şi voinţei acestora FCRCHM este decis să se opună, folosind toate mijloacele legale, inclusiv organizarea de manifestări publice de amploare”, se arata in comunicatul Forumului, preluat de Romanian Global News.
Romanian Global News reaminteste ca potrivit recensământului populaţiei din 2002, în judetele Harghita, Covasna şi Mureş trăiesc 968 886 de persoane din care 407 035 români şi 567 851 maghiari.
PROCENTUAL, SUNT 42 % ROMÂNI IAR RESTUL MAGHIARI.

sursa:Romanian Global News

AGRICULTURA, CA POLITICA DE INFOMETARE

Alaturi de bolile epidemice (holera, ciuma etc.), foametea a facut cele mai mari ravagii, stopand drastic evolutia numerica a omenirii in decursul lungii sale existente. In principal, datorita acestor doi factori, populatia globului a cunoscut periodic regrese importante, astfel incat, pe la 1800, deci numai cu 211 ani in urma, spun statisticile demografice, ea numara abia un miliard, in 1900, intre 1,5 si 1,7 miliarde, ca in 1950 sa ajunga la 2,5 miliarde de suflete.
Progresele pe plan medical, dar si dezvoltarea stiintei si tehnologiei, au constituit punctul de plecare al exploziei demografice din prima jumatate a secolului trecut, care continua si astazi intr-un ritm accelerat, facandu-se sa se adevereasca teoria malthusiana, conform careia populatia va creste in progresie geometrica, mult mai repede decat resursele de hrana. Intr-adevar, daca fenomenul nu s-a manifestat pe vremea autorului, se intampla astazi sub ochii nostri, cand doar in 61 de ani s-a ajuns la peste sapte miliarde de suflete, ceea ce inseamna o crestere nemaiintalnita si alarmanta, in acelasi timp, de 3 ori. Desi sunt peste sapte miliarde de guri de hranit, omenirea a ajuns totusi in stadiul de dezvoltare tehnica in care isi poate permite acest lucru, dar, din pacate, nu o face.
Dupa cum arata statisticile Organizatiei Natiunilor Unite pentru Agricultura (F.A.O.), in lume (ca si la noi, de altfel) se moare in continuare de foame, iar un miliard de oameni, in special copii, n-au asigurat necesarul zilnic de hrana si apa. O situatie de-a dreptul dramatica, daca avem in vedere ca aceeasi institutie internationala apreciaza ca la nivel mondial ar fi suficiente rezerve de hrana, numai ca, din motive deloc umane, si chiar foarte meschine, ea nu ajunge peste tot si mai ales acolo unde se simte nevoia acuta. O treime din alimentele produse in fiecare an pe planeta pentru consumul uman, adica in jur de 1,3 miliarde de tone, se pierd sau sunt aruncate. Se apreciaza ca anual se risipesc peste un miliard de tone de alimente, fie sub forma de materie prima (porumb, grau, cafea, carne), fie prelucrate ca alimente sau hrana ramase de la masa bogatilor sau a indestulatilor. Toate acestea, cu scopul de a mentine la un nivel inalt preturile pietei.
Cifra n-ar fi atat de cutremuratoare daca ea n-ar insemna jumatate din productia mondiala de cereale. Cu alte cuvinte, din totalul care se produce, doar jumatate se transforma in hrana utila, restul fiind aruncat pe “apa Sambetei” cu toate ca se stie, pe undeva, prin diferite parti ale globului, se moare sau se sufera de foame. O astfel de stare de fapt constituie o puternica palma data societatii concurentiale in care traim, mereu in goana dupa bani si careia ii invocam virtuti pe care nu le are. De fapt, refuzam sa-i vedem marile defecte, dintre care lipsa de umanism si de echitate par cele mai evidente. Aici nu este vorba de a le cere unora sa faca pomana, ci de a gasi solutii pentru a ne ajuta semenii aflati in suferinta sau care par a fi mai putin norocosi decat noi. Este clar ca lumina zilei ca societatea structurata pe acumulari nebunesti si pe profit maxim nu mai poate face fata noilor provocari ale evolutiei omenirii. Factorul economic este obligat sa dea prioritate acelor coordonate de dezvoltare umana care sa cuprinda in ele implicit protejarea mediului, a naturii, a vietii, iar foametea indusa nu mai poate constitui o arma de subjugare a unor tari si popoare. In competitia intre economie si ecologie, ultima trebuie sa aiba cel mai greu cuvant de spus. Nici guvernele n-ar mai trebui sa permita unor indivizi, companii nationale sau internationale care domina agricultura, ca la desfacerea produselor alimentare sa actioneze in spiritul acestor principii caduce. Se stie bine ca agricultura a trecut de stadiul simplului “dar de la Dumnezeu”, in cel al efortului investitional, cu tehnologii mari consumatoare de energie, cu metode foarte agresive de exploatare a pamantului pana la faza de secatuire a potentialului, cu urmari dramatice asupra fertilitatii solului. In acelasi timp, pentru productii cat mai mari, se defriseaza intinderi imense de paduri, se ara pasuni, se construiesc uzine chimice de ingrasaminte, de erbicide si pesticide etc., costisitoare si nocive pentru sanatatea mediului, pentru ca in final, jumatate din ceea ce se obtine cu atata efort si poluare sa fie aruncata in mari si oceane sau arsa pentru ca piata sa mentina nivelul ridicat al preturilor.
In contextul acesta, al globalizarii si al intersectarii economiilor nationale, se cer gasite solutii de conectare a intregii populatii a globului la resursele alimentare, dictate de respectul deosebit fata de tot ceea ce se produce pentru hrana. Dupa aceleasi statistici amintite se constata ca in Europa si in America de Nord fiecare consumator arunca la gunoi, in medie pe an, echivalentul a 95-115 kg de mancare. Pentru ca si tarile bogate au flamanzii lor, iar Romania cu atat mai mult, ne dam seama mai bine de amploarea acestei risipe la nivelul tuturor preparatorilor de hrana, fie ca este vorba de propriile bucatarii ale cetatenilor, sau de cele din cantine si restaurante, patiserii, fast-fooduri etc.
Ca si in trecut, in prezent, si cu atat mai mult in viitor, batalia pentru hrana si accesul la resursele supravietuirii vor ramane de mare actualitate, chiar daca vor imbraca formele de manifestare cele mai subtile, si credem ca nu exista o motivatie mai mare decat foamea care sa indemne la gesturi necugetate. De aceea, societatea de azi va trebui sa ia in considerare acest factor de risc, cu mai multa raspundere, elaborand o strategie noua, care sa ia in calcul siguranta alimentara la nivel mondial. Un nou mod de abordare a dreptului la hrana se cere adoptat. Conform acestuia, alimentele trebuie sa devina cele mai accesibile produse, la indemana fiecarui cetatean al planetei cu posibilitati materiale reduse, luandu-se in calcul si noile orientari ale alimentatiei moderne, cu accent sporit pe productia de legume si fructe. Romania se numara printre tarile cu cea mai proasta politica agrara, care contribuie la agravarea crizei alimentare mondiale. Refuzul ei de a-si lucra propriul pamant, apeland la import pentru asigurarea hranei romanilor, constituie o atitudine condamnabila. Adica, in loc sa punem umarul pentru indestularea propriei populatii, preferam intinsul mainii si pentru acele produse ce s-ar putea cultiva la noi in conditii exceptionale, facand astfel jocul afaceristilor, care aduc totul din import la preturi exorbitante: de la graul pentru paine, la lapte, carne, oua, fara a mai vorbi de legume si fructe. Cum este oare posibil ca in pietele Romaniei sa gasesti, in proportie de 90 la suta, produse din import: de la mere din Italia si capsuni din Spania, la ceapa verde din Bulgaria si varza timpurie din Macedonia? O situatie de-a dreptul dramatica, asemanatoare cumva tarilor africane condamnate la foame datorita secetei si conditiilor atmosferice nefavorabile. Oare care va fi situatia alimentara a cetateanului roman, anul acesta, daca peste nepasarea noastra si, indeosebi, a oficialitatilor se va suprapune si o seceta, care pare ca se si anunta? Granarul Europei de altadata, care a fost Romania, ramane doar o amintire pentru o natiune ce asigura hrana a milioane de cetateni ai multor tari, astazi paralizata de o politica neghioaba, atat de daunatoare economiei nationale, in ansamblul ei, si in primul rand, agriculturii. Oare pana cand va mai dura desertizarea Romaniei, declansata de catre o clasa politica stearpa, incapabila de decizii care sa puna capat distrugerii ei totale?

IOAN CISMAS

sursa : CLIPA.com

ROMÂNIA MEA: „PATRIA MEA!”

Citind acest articol am ramas profund impresionat.Am ramas impresionat deoarece azi gasesti cu greu in randul Romanilor si mai ales in randul tinerilor,oameni care sa mai fie mandri de tara si poporul lor,precum acest tanar.Numele lui este Mihai Ilie.Sper din tot sufletul sa fie cat mai multi ca el.Cinste lor!

Gabriel

ROMÂNIA MEA: „PATRIA MEA!”

ELEV CLASA A XI-A.
PARTICIPANT LA CONCURSUL
DE ESEURI „ROMANIA MEA” – PNL VASLUI 2011

Sunt nascut si crescut pe aceste meleaguri reprezentate de campiile verzi pline de grane, de muntii semeti acoperiti de paduri dese si de dealurile bogate in rod. Rauri repezi cu apa cristalina scalda aceste plaiuri si poarta pe valurile lor povestea acestor pamanturi. Apoi povestea este soptita Dunarii, care duce mai departe taina acestui popor si o impartaseste Marii Negre, sora buna a acestei tari, numita Romania. Aceasta este tara mea, aici s-a format natiunea mea. Dar mai presus de orice asta este patria mea, Romania. Patria mea inseamna mai mult decat cadrul pitoresc si binecuvantat in care s-a nascut poporul roman, mai mult decat raul, ramul, codru si marea. Inseamna locul in care au trait si au creat parintii mei, dar si parintii bunicilor mei. Pe langa dragostea pe care le-o port parintilor mei, o dragoste speciala le-o port si bunicilor mei romani. Ca orice roman care isi iubeste patria, am ca bunici nume ilustre ale acestor pamanturi: Mihai Viteazu, Stefan cel Mare, Avram Iancu, Mihai Eminescu, Aurel Vlaicu, Nicolae Grigorescu, George Enescu, Constantin Brancusi si multi, multi altii. Fara ei, cuvantul patrie ar fi gol de continut. Fara sacrificiul lor pe altarul istoriei, al culturii si al stiintelor, Romania ar fi doar o eticheta agatata de un anumit contur pe harta lumii.
Frumusetea gandurilor despre patria mea Romania sunt doar vorbe daca respectul si iubirea fata de ea nu sunt dovedite. Iar dovada se aduce nu prin vorbe, ci prin fapte. Iar daca este cazul prin sacrificiu, asa cum au facut intemeietorii si stramosii Romaniei. In viata de zi cu zi, iubirea fata de tara se traduce printr-o munca cinstita, prin indeplinirea indatoririlor cetatenesti, prin respectul fata de semeni, indiferent de nationalitate sau etnicitatea lor. Sa iubesti libertatea ta si a celorlalti, sa lupti pentru dreptatea ta si a celorlalti este datoria oricarui om care-si iubeste patria. Toate acestea sunt actiuni prin care bunastarea locuitorilor acestor tinuturi creste, devin mai bogati, iar patria progreseaza spre un viitor pozitiv.
Dar patrie nu inseamna doar privirea indreptata spre trecut si prezent. Patrie inseamna si viitor, viitorul acestor locuri, precum si al locuitorilor acestor pamanturi: copiii si nepotii nostri. Fata de ei trebuie sa nutrim aceleasi sentimente ca si fata de stramosii nostri. Trebuie sa ne asiguram ca le lasam o Romaniei curata, nepoluata, o tara echilibrata social si economic, precum si un mediu inconjurator propice unei vieti linistite si sanatoase.
Romania mea este o capodopera naturala: o tara frumoasa si binecuvantata!
Ma gandesc acum, ca Dumnezeu a facut, cu dragostea Sa de Tata, o tara binecuvantata: o gradina frumoasa pe pamantul, unde m-am trezit la viata si eu! Sunt sigur, ca Arhitectul acestui Univers infinit ne-a iubit pe noi: romanii mai mult, de ne-a dat o tara atat de frumoasa, care sa ne fie unicul loc de pe lume, unde sufletul nostru nu este surghiunit in sentimente de dor, caci este Acasa! Ce n-are frumos tara mea Romania? Gradini si livezi in culorile de curcucubeu, munti plesuvi in tacerea de piatra adanca, paduri milenare, cu arbori ce pastreaza frumusetea paletei folosita de-o mana maiastra si sfanta, dealuri cu miile de flori, cu o multime de culori, ce ne mangaie privirea, cu livezile imbracate in sarbatoarea de clorofila si viata, trezite din somnul de iarna la o alta dimineata, scaldata in soarele mai luminos si mai calduros, cu raurile izvorate de peste tot cuprinsul tarii, ca sa stampere setea romanului cuprins de harnicie, cand trudeste pamantul, munceste-n uzina sau scrie vreo poezie, caci romanul se naste poet, cantandu-si bucuria si dorul, durerea si nefericirea, sperantele si iubirea…
Romania mea este locul meu de nastere; si toti romanii imi sunt frati. Sunt fratii mei de bucurie si jale, de cantec sau inlacrimare, de optimism, de credinta si biruinta… Purtam toti, cu noi o casa, in sufletele noastre, cu ochi, ca ferestre spre cer; si o tara numita limba romana, primita ca dar de la strabunii ce au sadit in noi – ca zestre sfanta si buna – florile sacre de comunicare, in cuvintele frumoase din limba noastra de origine latina, oriunde ne-am trai viata pe acest pamant si nu ne-am lasat inima sa ni se paganeasca si nici sufletul sa ni se faca iasca, caci ne-am pastrat credinta in Dumnezeu.
Romania mea este o gradina imensa de 237.500 kilometri patrati, ingrijita si pastrata frumoasa, prin munca harnica a milioanelor de frati si surori ale mele, de care ma simt legat prin neam stramosesc si prin sange latin, ce ni l-a dat Dumnezeu, cand ne-a daruit un suflet si o credinta, si o limba frumoasa pentru comunicare, cand am vazut intaia data soarele pe felia de glie ce-o numesc de-atunci tara mea: Acasa!
Muntii falnici, dealurile in culori de curcubeu, campii manoase, ape curgatoare, lacuri binecuvantate, marea cu valurile ei neastamparate, delta Dunarii, apele termale, ape minerale, lanuri bogate de grau „pe cel mai gras si bogat pamant din Europa”, aur si argint, sare si multe alte bogatii se ascund „in pantecele” tarii mele, gradini langa gradini, cu flori, din curcubeul de culori, livezi cu fructele gustoase si bune, podgorii de vii si alte bogatii imi spun ca am de ce sa fiu fericit ca sunt roman, afirmand plin de bucurie: Este nu numai frumoasa, dar si bogata a mea Romanie!
Romania visurilor mele, din copilarie si de mai tarziu, este locul in care muntii canta in bataia vanturilor, vaile rasuna de murmurul stropilor de ploaie si de trasnetele care strabat adesea vazduhul, iar paraiasele zburda, ca apoi, raurile domolite sa duca sperantele romanului in lumea larga, contopindu-se cu zbuciumul continuu al Marii Negre, in care s-au acumulat si lacrimile din sufletele strabunilor mei, ce-au trait si-au murit pe plaiurile Mioritei, dar mi-au sadit in suflet mirabila samanta a sentimentului de dragoste pentru Romania mea si pentru limba ei frumoasa romana! Am in suflet un camin ce-l port oriunde si oricand cu mine in suflet : E Romania mea!
In opinia mea, un bun roman care-si iubeste patria, Romania, respecta si se ingrijeste sa puna in practica testamentul lasat noua de catre marele nostru domnitor, Stefan cel Mare: „aceste pamanturi n-au fost ale stramosilor mei, n-au fost ale noastre, ci ale urmasilor urmasilor nostri in veacul vecilor...”

Mihai ILIE
Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” - Barlad
2 iunie 2011

sursa:CLIPA.com