De asemenea oameni are nevoie tara asta

Lotul documentelor lui Emil Cioran a fost donat Academiei Române

La 100 de ani de la naşterea lui Emil Cioran, un lot de manuscrise şi documente personale care i-au filosofului se întorc acasă. Şi aceasta, prin bunăvoinţa avocatului George Brăiloiu, care a achiziţionat toate cele 123 de documente la licitaţia ţinută la Paris joi, 7 aprilie. Prezent la sesiunea omagială Emil Cioran, care a avut loc marţi, 12 aprilie, la Academia Română, cu ocazia centenarului scriitorului, omul de afaceri a anunţat, în conferinţa de presă găzduită de Clubul Academicienilor, că donează fondul recent achiziţionat Academiei Române.
Manifestările au început la ora 11.00, când a fost vernisată expoziţia aniversară dedicată lui Emil Cioran, găzduită de sala "Theodor Pallady” a Bibliotecii Academiei Române.

A urmat o conferinţă de presă la Clubul Academicienilor, în cadrul căreia, George Brăiloiu a anunţat beneficiarul, acesta fiind Academia Română. "Am promis că astăzi voi anunţa cine este beneficiarul fondului Cioran. Am considerat că Academia Română, care are menirea de a păstra şi cultiva limba şi literatura română, este instituţia care trebuie să aiba grijă de manuscrisele Cioran cumpărate de mine. În zilele următoare voi definitiva actele de transport”, a spus George Brăiloiu."Ştiu că vreţi să aflaţi resorturile gestului meu, luaţi-l doar ca pe un gest-simbol, într-o perioadă în care avem nevoie de simboluri”, a declarat Brăiloiu. Omul de afaceri a spus, de asemenea, că le-a transmis celor care au licitat pentru el joi, la Paris, că nu există o limită de buget şi că manuscrisele trebuie cumpărate.
"Gestul domnului Brăiloiu este unul excepţional într-o lume românească unde veştile proaste vin grămadă peste noi. A fost o veste extraordinară, care ne-a plăcut şi a plăcut tuturor, faptul că un om de afaceri şi-a cheltuit o bună parte din veniturile lui să aducă manuscrisele lui Cioran în ţară”, a declarat Eugen Simion. Iar Marius Sala a adăugat că singura rugăminte a lui George Brăiloiu pentru donaţia făcută Academiei a fost să primească, la rândul său, o copie a manuscriselor Cioran.

În semn de mulţumire, Academia Română i-a înmânat lui George Brăiloiu "Meritul Academic”, cea mai înaltă distincţie pe care o acordă acest for. Academicianul Eugen Simion a precizat că până acum aceasta a fost acordată numai şefilor de stat. Invitat să ia cuvântul, George Brăiloiu s-a declarat "emoţionat, dominat de o mare bucurie dar şi de sfială”, pentru că are posibilitatea să vorbească "de la aceeaşi tribună de la care au vorbit Titu Maiorescu sau Lucian Blaga”. "Am înţeles ce înseamnă un gest simbolic. Nu sunt colecţionar şi nu particip la licitaţii. Chiar dacă am descoperit că pot câştiga oportunitatea redobândirii unei părţi din Emil Cioran pentru noi toţi, nu mi-am închipuit niciodată că voi descoperi dificultatea sarcinii de a explica acest gest”, a spus Brăiloiu. "Iar dacă faptul de a-mi satisface slăbiciunile personale are drept consecinţă câştigul general, cu atât mai bine. În fond, ceea ce va conta mai mult va fi faptul că peste ani nu va mai fi atât de importantă slăbiciunea mea de a nu-l pierde pe Cioran peste mări şi ţări, ci faptul că s-a întors acolo de unde a plecat în limba lui”, a mai spus omul de afaceri, pe care întreaga sală l-a aplaudat frenetic. El a mai adăugat că nu şi-a dorit publicitate şi că şi-ar fi dorit să rămână anonim.
Conferinţa de presă a fost urmată de sesiunea festivă dedicată centenarului naşterii lui Emil Cioran, în cadrul căreia personalităţi ale vieţii academice l-au evocat pe cunoscutul filosof. A mai luat cuvântul primarul din Răşinari, localitatea unde s-a născut Emil Cioran. Apoi, au fost invitaţi să rostească alocuţiuni academicienii Eugen Simion şi Mihai Cimpoi, prof.dr. Irina Mavrodin, dr. Simona Modreanu, monseniorul Ioan Robu - membru de onoare al Academiei, precum şi Dan Hăulică, preşedintele de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă.
"Mărturisesc că am privit cândva ca pe-o ruşine apartenenţa la un popor oarecare, la o colectivitate de învinşi, cu origini asupra cărora nici o iluzie nu-mi era permisă”, scria Cioran în "Ispita de a exista”. Cuvintele sale par la fel de actuale azi, dacă ne gândim că instituţiile abilitate s-au implicat puţin spre deloc în readucerea în ţară a unor documente atât de valoroase. În vreme ce TVR şi Biblioteca Centrală Universitară au încercat să achiziţioneze măcar o parte a fondului scos la licitaţie, Ministerul Culturii s-a remarcat prin absenţă. Şi totuşi, prin amabilitatea unui avocat român, întreaga colecţie va ajunge în ţară.
Cele 123 de manuscrise şi documente personale acoperă perioada din viaţa lui Emil Cioran (1911-1995) de dinainte de a se stabili definitiv în Franţa, în anii 1940. George Brăiloiu le-a cumpărat prin compania sa, KDF Energy, oferind întreaga sumă la care s-a ajuns prin licitarea fiecărui obiect în parte - 406.000 euro, fără taxe, adică în total - 507.500 de euro. Omul de afaceri, care a spus că a licitat din ţară, dar că a avut şi brokeri la Paris, a declarat că este un admirator al lui Emil Cioran.
Mireille Rădoi, directorul BCU, declara recent că omul de afaceri român a reuşit, la finalul licitaţiei organizate joi la Paris, să achiziţioneze întregul fond, plătind suma totală, printr-o clauză numită "faculté de réunion de lots”. "Nu ne-am mai închipuit că cineva poate să facă totalul. Reuşisem să luăm din fiecare, şi din manuscrise, şi din documente”.
Mireille Rădoi a mai spus că s-a ajuns la sume foarte mari la licitarea fiecărui document în parte.
Potrivit casei Binoche şi Giquello, care a organizat licitaţia, dintre cele 123 de loturi din ansamblul Emil Cioran, cele care au atins cele mai mari sume în timpul licitaţiei au fost: diploma de licenţă (lot 169) - 17.000 de euro, un carnet de note (lotul 118) - 16.000 de euro, manuscrisul "Cartea amăgirilor” - 13.000 de euro, manuscrisul "Îndreptar Pătimaş" - 12.100 de euro, paşaportul (lotul 172) - 11.000 de euro, carnetul de student (lotul 173) - 11.000 de euro - şi manuscrisul "Consideraţiuni asupra problemii cunoştinţei la Kant” - 10.200 de euro.
Expertul Frédéric Castaing, citat de RFI, a menţionat că manuscrise semnate de Cioran se găsesc foarte rar pe piaţă, evenimentul de joia trecută fiind extrem de important întrucât este pentru prima dată când sunt scoase la licitaţie atât de multe documente de o atât de mare calitate. El a precizat, cu o zi înainte de licitaţie, că aceste documente, datând de dinainte de momentul stabilirii lui Cioran în Franţa, sunt total diferite de cele 37 de caiete manuscrise ale filosofului despre care s-a vorbit în presă în ultima vreme, respectiv cele atribuite definitiv de justiţia franceză, luna trecută, comerciantei de obiecte vechi Simone Baulez. Acestea din urmă au fost descoperite în februarie 1998, în casa din Paris în care au locuit scriitorul şi partenera sale de viaţă, Simone Boue, mai precis în pivniţa imobilului. Valoarea acestor manuscrise depăşeşte în prezent un milion de euro, potrivit specialiştilor. În schimb, documentele care au fost scoase la vânzare joi, la Paris, aparţineau familiei unui fost prieten apropiat al lui Cioran.

Scriitorul român Emil Cioran, ale cărui opere au fost scrise majoritar în limba franceză, ar fi împlinit vârsta de 100 de ani la 8 aprilie.
sursa: Jurnalul.ro
autor: Catalina Iancu

LUPTA CU BOALA

A mai trecut o săptămână de primăvara sub spectru atomic a anului 2011. Norul radioactiv a venit şi a şi trecut peste România. Dar peste ţara noastră a rămas norul laşităţii şi lipsei de implicare atât de bine cultivate încât au intrat în gena majorităţii. Românului îi spui să se trezească că e violat, dar el mai stă puţin, că nu poate reacţiona imediat la o asemenea agresiune. De ce spun asta. Vă explic imediat. Ăştia de afară, administratorii firmei în care suntem simple cifre pe un bilanţ, s-au uitat de pe norişor la sclavii disperaţi de pe tarla şi au spus, bă, ăştia încă mai trăiesc! Ia să vedem ce mai putem face să-i omorâm sau să-i facem să plece dracului din locul ăla pe care-l vrem noi. Să se închidă spitalele!, a venit ordinul, iar spitalele s-au închis. Perfect, au şi început să moară nişte amărâţi fără servicii sanitare apropiate. A citi nu e bine, trebuie toţi doar să audă ce le zice jurnalul televiziunilor noastre sau mesajul curvelor noastre mediatice, care au ca sarcină distrugerea morală a celor care mai rezistă. Distrugeţi învăţământul!, a mai venit un ordin. Iar acum majoritatea profesorilor se zbat în sărăcie, mulţi alegând să devină ştergători de căcat în alte ţări. Perfect, avem numai agramaţi, care nu ştiu să scrie şi care nu au deschis vreo o carte vreodată. Ia să mai vedem. Ăştia încă nu sunt reduşi la condiţia de iobagi, muncesc ca proştii doar pentru nişte mâncare ieftină şi un acoperiş penibil, dar încă se mai deplasează, încă mai părăsesc moşia pe care trag în jug! Scumpiţi carburantul! Iar carburantul a sărit de şase lei pe litru. Ce or să facă oile? Se vor uni cumva şi vor boicota unul dintre lanţurile de benzinării, măcar ca mesaj că încă mai există nişte nerv? Da, unii s-au adunat vreo 1500 într-un loc, alte câteva mii în alte locuri, dar restul.. e bine, le place să fie violaţi. Unii dorm prea adânc să simtă (...), iar unii, deşi treji, preferă o viaţă de genul ăsta, deci, să ne continuăm programul! Chiar şi cei treji care reacţionează o fac prea lent, că au alte treburi mult mai importante decât propriul viitor şi al propriilor copiii... Ce pot spune, deşi sună incredibil, unii poate chiar au ieşit din clamata violare a văduvelor de război dace de către romani. Cel puţin, aşa se comportă. Lipsa de reacţie, moştenită pe cale maternă, ar fi fundamentală în demonstrarea unei teorii fanteziste, romanizarea dacilor. Numai că noi nu am fost romanizaţi, doar spălaţi pe creier, doar inoculaţi cu nepăsare şi disperare, care duc la delăsare, iar orice boală, atât cât mai sunt nişte celule sănătoase, şi ele există, nu va pune capac organismului. Ca orice dac liber şi mândru mai fac un apel către fraţii şi surorile mele, TREZIŢI-VĂ! MIŞCAŢI MAI REPEDE! SALVAREA NOASTRĂ E ÎN MÂINILE NOASTRE, NU MAI PREGETAŢI! DAŢI MAI DEPARTE MESAJUL TREZIRII, MESAJUL SPERANŢEI! STAŢI DREPŢI, DAR NU IMOBILI! NE VOM LUA ŢARA ÎNAPOI ÎMPREUNĂ. Serul inoculat parşiv va fi respins de organism, iar noi vom renaşte, deşi mizeriile astea fac tot ce se poate să ne distrugă. Cu credinţa asta în inimi să luptaţi mai departe. Izbânda nu este departe, este exact unde vrem noi să fie.

Octavian-Eugeniu Manu, lider RDCN

Amintiri turcesti despre viitorul Rosiei Montane - ALETHEA

"De ce ne distrugeti pamantul?"

Rosia Montana nu este un caz unic in Europa. Incepand cu 1989, o serie de companii miniere multinationale s-au aratat interesate sa extraga aur din Turcia. Printre ele, si "Eurogold", o companie australiano-canadiana, al carei nume ne suna familiar...

Ca si la Rosia Montana, procesul tehnologic propus presupunea deversarea de cianuri, ceea ce a ingrijorat comunitatile din zona. Cu toate ca localnicii au castigat procesele intentate companiei in toate instantele, extragerea aurului continua si astazi.
Unul din cele mai impresionante filme prezentate la Sibiu, in octombrie 2009, la Festivalul de film documentar "Astra Film Festival", a fost documentarul "Alethea", realizat de Petra Holzer si Ethem Ozguven din Turcia. O poveste dureros de asemanatoare cu aceea care se scrie in prezent la Rosia Montana si care se constituie intr-un dramatic avertisment pentru cei c

e vor sa inteleaga si sa auda. Dar iata desfasurarea evenimentelor.

Pamantul nostru este aurul nostru

Filmul debuteaza in anul 1991. Compania "Eurogold" (cu acelasi nume a debutat si in Romania, inainte sa devina "Gold Corporation") cumpara pamant la un pret simbolic. Oamenii nu-si dau seama si vand, ametiti de sumele totusi mari pentru buzunarele lor mult prea mici. Este pamantul mostenit de la parinti si bunici. Cand isi dau seama ca au gresit, e mult prea tarziu. Compania devine stapana pe tot ce misca. Un reprezentant al Ministerului Sanatatii de la Ankara, alertat de efectul dezastruos al forajelor, nu este lasat sa se apropie de santier. De sectorul de foraje nu se apropie nimeni. Pamantul turcesc devine, peste noapte, pamant interzis, chiar si pentru guvernantii tarii. Cu "Eurogold" nu te joci... Doi sateni curajosi, opozanti ai proiectului minier, isi varsa focul in fata camerei de filmat: "Noi cum o sa traim? Pamantul e bun. Pamantul nostru este aurul nostru. Va trebui sa plecam de pe pamantul nostru, ca odinioara batranii care au emigrat in America. Nu, nu vom pleca. Cei care rezista sunt niste eroi. Noi suntem poporul. Dreptatea e de partea noastra. Vom invinge". Satul Ovacik este cel mai afectat. Batranii se plang cui vrea sa-i asculte. Disperarea lor e strigatoare la cer.



Otrava cianurii e peste tot

Ca si la Rosia Montana, oficialii companiei, straini sau localnici cumparati cu salarii mari, vin sa linisteasca spiritele. Iata o fraza tipica, cunoscuta din folclorul "Gold Corporation": "Proiectul nu va produce nici o paguba". La inceput, activistii de mediu sunt optimisti.

Ultima noapte de pace, prima de razboi

Ei cred ca-i vor determina pe capitalistii straini sa plece de buna voie. Vor constata insa ca nu pleaca nici daca guvernul le interzice exploatarea. Odata ce a pus piciorul pe un zacamant de aur, o corporatie transatlantica nu pleaca pana ce nu epuizeaza minereul. Cale de mijloc nu exista, chiar de-ar fi sa declanseze un razboi civil (cazuri intamplate in Africa si Asia). Pe o panta, langa sat, sunt taiati maslinii, sa faca loc santierului. Un batran il striga pe reporter si se destainuie: "Am ajuns sa nu mai putem manca ouale gainilor din curte, rosiile din gradina, maslinele din pom... si am ajuns sa nu ne mai putem cultiva nici tutun, nu mai putem cultiva nimic, ca otrava cianurii e peste tot...". O noua demonstratie de strada, in fata sediului companiei. Circa 2000 de localnici blocheaza drumul cu carute si tractoare. O batrana explica unui reporter: "Ministrul Mediului ne ignora, a tratat zona ca pe un desert. L-am chemat sa vina sa vada, dar n-a venit... nu indrazneste. Nu vrem aur, le dam foc... Ne ajunge pamantul nostru. Aceasta companie a incercat sa ne cumpere... Ne-a trimis alimente cu camioanele. Refuzam! Nu vrem nimic de la ei!"

Nu stati nepasatori! O sa va vina si voua randul

Filmarea surprinde toate evenimentele in desfasurarea lor temporala, intinsa pe 15 ani. Referendumul din 1997. Se numara voturile.

Turcii mai hotarati decat motii

Nici un vot de partea companiei! Imediat ce se anunta rezultatele, multimea marsaluieste spre orasul apropiat si striga: "Nu stati nepasatori! O sa va vina si voua randul!". Ca urmare a rezultatului referendumului, Consiliul de Stat de la Ankara, reunit in sesiune speciala, ordona intreruperea activitatii miniere. Compania ignora somatia Consiliului (un fel de CSAT) si isi continua lucrul. In urma acestui refuz, taranii ies din nou in strada. Unul dintre ei vorbeste spre reporter: "Care-i vina noastra? Am incercat toate metodele: mitinguri, referendum, am iesit goi pe strada, am blocat drumurile. Le cerem autoritatilor sa ne protejeze. Zonele locuite trebuie sa fie la cel putin 30 de kilometri departare de locul unde se foloseste cianura". Oamenii vocifereaza, sunt scandalizati de incalcarea si a acestor norme internationale. "Mina de aur nu va face sa creasca economia acestei tari. Dar noi, cetatenii turci, putem ajuta economia! Acest aur este o bogatie binecuvantata a pamantului pe care-l mostenim de la parinti. Sa-l lasam in pamant acum. Mai devreme sau mai tarziu, noi il vom putea exploata. Nu putem acum, dar o vom face in 30-50 de ani!"

Apa, pamant si aer

Ca si la Bucuresti, unde Inalta Curte de Casatie si Justitie a consfintit calitatea de monument intangibil a muntelui Carnic, oprind practic proiectul RMGC, Curtea Suprema de Justitie de la Ankara decide in 1998: "Mina de aur din Pergamon este impotriva Constitutiei". Mii de oameni se deplaseaza in Capitala cu bratele incarcate de flori, spre a-i omagia pe judecatori. Dar lucrarile minei nu sunt intrerupte, si satenii deschid proces la CEDO, impotriva companiei, pentru a nu se fi supus Consiliului de Stat. Unul dintre satenii semnatari ai plangerii trimise la Strasbourg marturiseste: "Ne luptam pentru viata de atatia ani. Oamenii au nevoie de aer, de apa si de pamant, nu de aur. Nici o tona de aur nu ar putea compensa viata unui om. Oamenii traiesc o singura data. Daca am trai de doua ori, am muri acum pentru aur si am trai mai mult data viitoare, cand vom reveni la viata".

1999. Pe baza unui raport mincinos care spune ca natura nu a fost afectata, "Eurogold" cere oficial redeschiderea minei (de fapt, nu fusese inchisa niciodata), impotriva deciziei Curtii Supreme. Primul Ministru se conformeaza si da ordin ca mina sa fie redeschisa, desi nici in Turcia actiunile executive nu pot fi deasupra sentintei Curtii. Practic, Consiliul de Ministri (guvernul) accepta ca "Eurogold" sa lucreze fara licenta. Decizia guvernului provoaca alte si alte demonstratii. Mii de localnici ies din nou in strada. Pe o pancarta se poate citi: "Vom spune NU exploatarii cu cianuri pana la moarte". Un fost muncitor al companiei isi invinge teama si povesteste, sustinut de imagini filmate chiar la locul faptei: "Ca sa demonstreze presei ca cianura din iazul de decantare este complet inofensiva, compania ne-a obligat pe vreo 20 de mineri sa inotam in iazul respectiv. Eram sanatos tun atunci. Am fost nevoit sa accept ordinul de a inota, ca sa nu-mi pierd slujba. La fel au facut si ortacii mei. Oamenii companiei ne-au asigurat ca nu vom pati nimic, ca apa este pura ca o apa de izvor. Ne-au pus sa bem demonstrativ, in fata camerelor de filmat. Dupa aceea, la nici un an de la nefericita demonstratie, am inceput sa observ schimbari graduale in corpul meu. Am luat pastile, dar degeaba, nu m-am vindecat. Azi am cancer si sunt disperat, deoarece m-au dat afara din slujba ca invalid".

Aur si moarte

Intre timp, "Eurogold" dispare, se naste "Normandy", iar dupa un timp, compania americana "Newmont" (actionara si la Rosia Montana si data in judecata chiar in tara mama, in SUA) preia toate actiunile. N-a rezistat insa mult in business si si-a vandut actiunile companiei turcesti "Koza".

Aurul s-a dus, mizeria a ramas

O noua demonstratie ia cu asalt sediul companiei (la acest capitol, al demonstratiilor si opozitiei de masa, motii din Rosia Montana s-au dovedit mult mai anemici si mai usor de manipulat). O taranca aidoma batranelor noastre din Baragan se apropie de reporter si, cu lacrimi pe obraz, spune: "De ce nu vine primul ministru aici? L-am ales, de ce nu vine? Sa vina, sa guste din rocile astea poluate cu cianura! De ce ne distruge pamantul? Nu mai pot vorbi...". Filmul se incheie cu anuntul de la CEDO. Este anul de gratie 2006. Sentinta judecatorilor europeni suna astfel: "Guvernul Turciei trebuie sa plateasca daune tuturor celor 315 localnici afectati direct de proiectul minier, iar mina trebuie inchisa". Comentariul regizorului Petra Holzer: "Oamenii au castigat numai otrava. Bancile, lingouri". In anul urmator, 2007, in ciuda tuturor sentintelor posibile in sistemul judiciar al Europei, mina Alethea lucra inca. Parafrazand titlul cunoscutei carti a lui Erich von Daniken, "Amintiri despre viitor", am putea spune ca relatarile de mai sus nu sunt altceva decat "amintiri turcesti despre... viitorul Rosiei Montane". 

autor: Ion Longin Popescu

sursa: Formula As

"Poporul român nu mai întoarce celălalt obraz"

Hackerii români au spart site-urile publicaţiilor ungureşti

 

   

Câţiva hackeri români au plănuit o răzbunare inedită în urma gestului unui cetăţean maghiar, care a spânzurat o păpuşă cu chipul lui Avram Iancu. Românii au spart mai multe site-uri ale televiziunilor şi publicaţiilor importante de la Budapesta.
Vizitatorii paginilor de internet erau întâmpinaţi cu mesajul: poporul român nu va mai întoarce şi celălalt obraz, urmat de patru versuri despre Avram Iancu ale poetului Adrian Păunescu.
Gruparea de hackeri Romanian National Security a spart site-urile publicaţiilor şi televiziunilor TV 2, Budapest Times, Magyarhirlap şi Echotv.
Vizitatorii erau întâmpinaţi cu un mesaj în limba română care făcea referire la evenimentul de la Miercurea Ciuc, în care extremistul Csibi Barna a spânzurat simbolic o păpuşă care îl întruchipa pe Avram Iancu, chiar de ziua maghiarilor, informează Antena3.
„„V-aţi înşelat crezând că la o palmă dată istoriei şi poporului Român (15.03.2011) noi vom întoarce şi celălalt obraz. Conştiinţa naţională ne obligă să luăm măsurile morale pentru ca Eroii Neamului Român să se odihnească în continuare în linişte. I-ați înviat din somnul lor cel veșnic pentru a-i defăima, le-ați profanat mormântul prin dezinformare, si i-ați “spânzurat” crezând în falsa răzbunare. Nu vom uita şi nu vom ierta. Puneţi-ne răbdarea la încercare!Dumnezeu să fie milostiv cu sufletele voastre. Așa pățesc toți cei care greșesc împotriva națiunii române." Aceasta este o parte din mesajul postat de gruparea Romanian National Security pe site-urile publicaţiilor maghiare. Respectiv patru versuri din a doua scrisoare a lui Adrian Păunescu către Avram Iancu: "Nepricopsiții nu pot înțelege/Că nu-i Ardealul un ținut de robi,/El simte și vorbește românește/Și nu așteaptă legi de la neghiobi".
"O organizaţie de hackeri români ce au luat în mâini legea şi pedepsesc statele străine" este deviza celor de la Romanian National Security, care au accesat şi modificat paginile principalelor site-urilor ungureşti, aşa cum au procedat şi cu alte ocazii.
Anul trecut, de aceelaşi tratament s-au bucurat şi site-urile Le monde, Le Figaro sau The Telegraph. Hackerii români au reacţionat faţă de acuzaţiile jurnaliştilor străini care spuneau că "românii sunt o naţie de ţigani."

autor : Teodora Tugui
sursa : Ziarul Cotidianul

                                                                                             

Redevenim «toleraţi» în ţara noastră?

“Să nu uităm”, spunea apostolul neamului, Nicolae Iorga. Ei bine, eu nu vreau şi nu pot să uit. Nu uit că am fost timp de secole o populaţie “tolerată” în Transilvania. Deşi eram majoritari şi la noi acasă, nu veniţi din pustiile Asiei. Iar asta a durat până în anul 1863.

Eu nu uit că, la 16 septembrie 1437, unui popor i se interzicea prin “uniunea frăţească” a nobilimii maghiare şi a clerului, a saşilor şi a secuilor dreptul de a se instala la oraşe, de a construi biserici din piatră şi de a-şi face case din acelaşi material. Da, românii nu au avut voie să

stea în oraşe, iar mai târziu li s-a permis să circule pe stradă, dar nu pe trotuar!!! Decizia din 1437 nu a fost întâmplătoare, aceleaşi măsuri fiind luate şi de “Dieta Sălbatică” de la Pesta din noiembrie 1514!

Umilinţă? E puţin spus! Iar cum bine observă istoricul Ioan Talpeş, tot nouă ni se reproşează până în prezent “incapacitatea” de a crea civilizaţie. Păi dacă nu aveam dreptul de a sta într-un oraş, şi doar la ţară, ca iobagi? Şi iată că, în anul de glorie 2011, apare un maghiar care-l spânzură de Avram Iancu. Pe “crăişorul munţilor”, acest Hristos al românismului din ţara Ardealului, care a spus memorabilele cuvinte: “Sau punem pumnul în pieptul furtunii, sau pierim”. Şi nu păţeşte nimic, culmea, fiind un angajat al statului român! Ce credeţi că păţea în Franţa dacă- l spânzura pe Napoleon? Sau în Italia dacă- l atârna în ştreang pe Garibaldi? Vă spun eu: era linşat de viu! Nici poliţia nu-l scăpa!

Nu-i nevoie “să devenim din asupriţi asupritori”, cum spunea Iuliu Maniu, dar extremiştii maghiari au luat- o rău razna!

Florian Bichir
sursa : Ziarul Libertatea
foto: Evenimentul zilei
Mai mult: Liber la cuvânt / Redevenim «toleraţi» în ţara noastră? - Ştiri interne | Libertatea.ro

Campania antiromaneasca "Asta este Romania"

---

Cam de trei saptamani incoace are loc o campanie agresiva antiromaneasca  mascata sub o idee publicitara realizata de Compania McCann-Erickson Romania a impotentului Bogdan Enoiu (asa spun fetele de la agentie care il mai suspecteaza si ca e homalau) pentru Radio 21, postul detinut de compania de presupusa origine franceza Lagardere: Asta e Romania.ro. O reactie rapida a celor care mai simt romaneste a fost ca Campania antiromaneasca “Asta e Romania” a fost reclamata la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Schepsisul campaniei ar fi ca timp de o luna suntem injurati pe toate partile cu mesaje insultatoare, de la “Romanii nu au valoare” la “Romania nu are viitor” pentru ca, intr-un “final fericit”, Radio 21 sa ne vina cu o abtibild pe cuvantul NU si cu totii sa ne simtim – citez din mesajul care va fi “revelat” pe 7 martie – “Simply positive”. Ei bine, eu, pe langa faptul ca nu voi mai asculta niciodata Radio 21, ceea ce va recomand si voua, m-am gandit ca timp de 0 luna de zile, zi de zi, sa postez pe blogul meu cu link la acest articol un material cu titlul: Bogdan Enoiu este impotent, McCann-Erickson Romania e o companie fara valoare, sclavii de la Radio 21 sunt superficiali si Lagardere si Franta nu mai au speranta. Sau ceva de genul asta. Iar dupa o luna, o sa-i rog sa-si puna singuri un NU in fata si sa se simta “simply positive”.
Cativa romani s-au gandit sa le ofere ceva “positive” din toata inima:



Iata si relatarea cetateanului Tociu, postata sub titlul Radio 21 vrea să ne jucăm de-a “măta-i curvă”:

De două-trei săptămâni încoace, Radio 21 ne-o trage pe toate părţile, fiind convinşi că nimeni nu va deschide gura, ca nu cumva Radio 21 să obţină publicitate. Radio 21 se bazează pe faptul că orice scandal generează publicitate, iar publicitatea negativă tot publicitate rămâne, adică oamenii vor uita repede despre ce a fost vorba, însă vor reţine numele de Radio 21. Perversă mişcare!

Pe acest principiu, ei caută cu tot dinadinsul să provoace scandal, în timp ce toată presa se face că nu vede, numai ca să nu le ofere publicitate gratis.

Dar noi, românii, ce vină avem de am ajuns să fim folosiţi de Radio 21 pentru a obţine profit şi, în acelaşi timp, să fim ignoraţi de toată presa, numai pentru că aceasta refuză să intre în jocul iniţiat de Radio 21? Noi nu mai avem sentimente, onoare, demnitate? Am ajuns o cantitate neglijabilă?

Cum limita bunului simţ a fost depăşită demult, milioanele de români şocaţi de această campanie şi-au pus întrebarea firească dacă avem vreo lege care să-i belescă pe cei de la Radio 21.

Din nefericire, întrebarea lor a rămas doar retorică, pentru că cei care aveau obligaţia să o facă, adică reprezentanţii noştri, parlamentarii, politicienii, aleşii locali şi instituţiile statului, nu au făcut-o. Să fie doar o coincidenţă cu faptul că apărarea onoarei românilor nu generează şpagă?

Eu însă merg mai departe şi presupun că această justificare, aparent logică, nu este decât un scenariu conceput pentru a fi folosit drept paravan pentru o acţiune de demoralizare subliminală de amploare.

Zi-i de o mie de ori unui om că e incapabil şi îşi va pierde toată încrederea în sine, zi-i unei femei de o mie de ori că e urâtă şi nu va mai ieşi din casă, zi-i unui copil de o mie de ori că e o ruşine să fii român şi tot restul vieţii va căuta să devină orice altceva!

Ce dovadă mai clară poate exista în sprijinul acestui scenariu decât lipsa oricărei reacţii din partea aşa zisei societăţi civile specializată în a face hau-hau pentru cea mai mică discriminare sau ofensă identitară?

Unde au fost Mircea Toma şi ai săi ţigani, autonomişti şi poponari gălăgioşi, plătiţi de Soros şi UE? Unde au fost deontologii de la HotNews, Adevărul, OTV, Realitatea, ProTV şi ceilalţi?

Cum se face că cei care şi-ar târî-o şi pe mă-sa prin tribunale dacă l-ar face pe un singur ţigan „cioară”, nu au zis nici pîs când o întreagă naţiune a fost violată la vedere?

Sau poate că lor le-a plăcut! Sau poate au descoperit că nu se mai simt “români”. Sau poate sunt necondiţionat de acord cu afirmaţia “Românii n-au valoare”.

Nu cumva ei au fost eşantionul din care s-a tras concluzia că “Românii nu sunt buni la pat”, pentru că nu s-a făcut public niciun studiu care să fi ajuns la această concluzie? Cel puţin pe mine nu m-au verificat!

Iată însă că, în afară de cei câţiva care au pus mâna pe mijloacele de informare în masă şi care îşi pun şi nevestele la bătaie, numai ca să stea în capul mesei, mai există şi alţi români, care nu tolerează niciun atentat la identitatea şi imaginea lor.

De fapt, majoritatea românilor nu s-ar fi lăsat angrenaţi în jocul stupid de a se abţine să ia atitudine numai pentru a nu face reclamă lui Radio 21, şi i-ar fi bubuit pe toţi cei care au contribuit la această campanie, chiar din prima zi în care au umplut Bucureştiul cu mesajele lor provocatoare.

Numai că românii sunt oameni cu bun simţ şi temători de lege, şi nici nu s-au gândit să-şi creeze structuri de apărare la astfel de agresiuni, pentru că s-au bazat pe instituţiile statului lor.

Iată că s-au înşelat! A venit momentul ca cei care îşi doresc un alt viitor pentru această ţară să facă un pas înaite şi să îşi asume riscul de a nu fi apreciaţi.

Ce înseamnă un alt viitor? Simplu: ce nu ne place azi să facem să dispară mâine.

Azi, Radio 21 încearcă să facă bani terfelind mândria noastră, deci un alt viitor înseamnă ca toată lumea să ştie că mesajele lor defăimătoare la adresa românilor sunt dezagreate şi că este o mândrie să iei atitudine împotriva acestora.

Şi ce satisfacţie mai mare poţi aduce unui român decât să vadă cu ochii lui cum cei care îl batjocoresc sunt plesniţi peste bot?

Cu acestea în gând, am ales să “suplimentăm” panoul publicitar ce conţinea “Românii n-au valoare”, aflat la intrarea în Bucureşti dinspre autostrada Piteşti, cu mesajul nostru: “Afirmaţia asta nu ne place”. Am ales o modalitate artistică modernistă de a ne transmite mesajul şi Picasso însuşi ne-a cerut prin vibraţii energetice să îl acceptăm drept mentor.

Patru artişti, patru culori: Mihai Tociu – roşu, Doru Lala – galben, Andrei Roncea – albastru şi Mihai Rapcea – verde, fiecare cu proporţii de diluant proprii şi cu stiluri de aruncat culorile diferite. Aşteptăm comentarii, note şi recenzii pentru operă.

Cum împreună cu arta apare şi dorinţa de afirmare, ne-am asigurat recunoaşterea oficială la Secţia de Poliţie 21, unde am depus, noi, cei patru artişti, un Autodenunţ, pentru care am primit numărul de înregistrare 708/05.03.2011.

Ne-am oprit cu pictatul la un singur panou, deoarece nu suntem egoişti şi vrem să îi lăsăm şi pe alţii să se exprime. Totuşi, ţineţi cont de faptul că panourile sunt în număr limitat!

Iată, deci, o modalitate simplă prin care puteţi încerca să nu mai lăsaţi tăcerea să vorbească pentru voi şi, după sute de ani de toleranţă, să nu mai permiteţi celui care vă intră în casă cu burta lipită de spate să vă golească masa şi, bonus, să vă electrizeze consoarta.

Intraţi în grupul celor care nu se joacă de-a “măta-i curvă”!

Urmează textul autodenunţului pe care vor trebui să îl completeze şi să îl înregistreze la poliţie cei care doresc să fie premiaţi de Asociaţia Toleranţă Zero cu câte un tricou şi o şapcă:

Autodenunţ
Către Secţia de Poliţie nr. ……..
Subsemnatul ……., CNP………., CI serie….. număr ………… domiciliat în …………….,
luând act de lipsa de intervenţie a instituţiilor statului şi a administraţiei publice locale faţă de agresiunea produsă la adresa identităţii româneşti, manifestată prin expunerea în spaţiul public a unor afişe cu mesaje degradante şi ofensatoare la adresa persoanelor de naţionalitate română, mi-am asumat responsabilitatea de a îndrepta această stare de fapt prin alterarea grafică a respectivelor afişe într-o modalitate care să transmită privitorului starea de spirit că mesajul iniţial este dezagreat.

În fapt, în data de ……, în jurul orei ……, am aruncat cu vopsea de culoare …….. în panoul publicitar situat la adresa ……………………….. care conţinea mesajul: …………………….

Consider că această faptă este o acţiune civică, complementară activităţii instituţiilor statului, executată pe bază de voluntariat, de care sunt mândru şi pentru care nu solicit nicio recompensare materială.

Faţă de cele de mai sus, vă solicit să acţionaţi conform prevederilor legale.

Data:……………………. Semnătura:……………………..

Semneza, primii autodenuntatori:

Tociu.ro, Bindiribli.ro, Toleranta Zero si Civic Media

Fotografii de la OPERATIUNEA PICASSO disponibile aici, in ALBUMUL PICASSA. Reproducerea permisa si incurajata cu citarea autorului BINDIRIBLI.RO si a sursei ZIARISTIONLINE.RO
autor: bindiribli.ro
sursa: ziaristionline.ro

Ilie Şerbănescu: FMI ne scoate la vânzare şi măduva oaselor

 

Profitand de situatia dramatica in care insusi programul prescris a adus economia din Romania, FMI n-a scapat ocazia ca, folosindu-se de noul acord cu Romania, s-o puna sa joace pe aria rasuflata a privatizarii ca panaceu al tuturor problemelor, indiferent care ar fi acelea.
Desigur, nu putea lipsi martie din post! Premisa programului FMI pentru Romania a constituit-o ipoteza – falsa – ca toate problemele economice din Romania vin de la stat si de aici ideea ca, daca acesta se “ajusteaza”, toate respectivele probleme se rezolva si apoi va curge lapte si miere.
Nu este insa catusi de putin asa, intrucat marile dezechilibre interne si vulnerabilitati externe ale Romaniei nu vin de la stat, ci de la sistemul privat si vor ramane intacte oricat s-ar ajusta statul.
Si, daca economia nu revine pe crestere, sa nu ne miram, caci nu de la stat vine hiba! Nici nu stii ce sa crezi: d-l Franks ori o face pe niznaiul american, ori chiar nu intelege cum sta treaba!
Caci de mirat vedem ca se mira ca n-a revenit cresterea economica! Macar este insa consecvent cu sine: daca a pus statul la zid, atunci este firesc sa-i ceara sa privatizeze si ce mai are acesta prin ograda!
Ceea ce i-a mai ramas prin ograda – dupa ruinatoarea campanie “vreti aderarea (la UE), dati economia” – nu mai reprezinta mare lucru.
Ar fi vorba de doua categorii de active: pe de o parte, cele strategice, care n-ar trebui sa ajunga niciodata la straini (Romgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Transgaz, Transelectrica, Loteria Romana, Posta Romana), cel putin dupa tragica experienta a externalizarii exploatarii resurselor de petrol; pe de alta parte, cele care numai in mintile bolnave de pe la FMI ar putea fi puse in ecuatia “privatizare sau lichidare”!
Este vorba de termocentrale, de companiile din minerit, de transportul feroviar de calatori sau de furnizarea centralizata de caldura.
Acestea nu ar avea parte de clienti la privatizare pentru ca nu sunt rentabile sau rentabilizarea lor presupune o asemenea crestere a tarifelor de livrare incat risca sa ramana in Romania fara clienti.
In majoritatea lor avem de a face cu prezente in sectoare indispensabile economiei, astfel incat lichidarea lor este o poveste pentru recruti.
Dar FMI uita ca nu mai exista recruti, caci armata in Romania a ajuns si ea sa se faca pe bani. Nu se poate fara transport de calatori. Nu se poate fara furnizare de agent termic. Nu se poate fara termocentrale, caci nu vine Dumnezeu din ceruri sa faca unele noi.
Nu se poate fara productie de carbune, pe baza careia se obtine 40% din electricitatea consumata in Romania si in lipsa careia ar trebui importuri de petrol si gaze, evident mult mai costisitoare decat subventiile primite de minerit de la stat.
Si atunci, pentru ca ideile FMI nu sunt multe, dar fixe, programele acestuia o tin ca gaia-matu cu privatizarile vindecatoare, cu toate ca minunatele privatizari la care insusi FMI, impreuna cu surata sa Banca Mondiala, au fortat Romania n-au prea rezolvat nimic in economie sau, mai precis spus, n-au facut altceva decat ca au transformat economia din economie romaneasca in economia din Romania!
Ca urmare, FMI se confrunta in Romania cu absolut aceleasi probleme: reforme, restructurari, arierate! Mai ales ca se face a nu vedea problemele cu adevarat noi, respectiv dezechilibrele generate de sistemul privat, datoriile sistemului privat la stat (nu le vede decat pe cele ale statului la sistemul privat)!
Si FMI ii da inainte cu privatizarea!
A mai gasit ceva pe care sa asmuta cainii: Oltchim si CFR Marfa! Ambele puse pe butuci in mod artificial spre a fi pregatite perfect pentru cei ce vor sa le cumpere pe nimic!
Dar mai sunt pregatite pentru privatizare si pachete de actiuni din acele active care n-ar trebui sa ajunga niciodata la straini! Asta, asa doar ca prim pas!
Cand n-o mai avea statul cu ce sa plateasca, nu pensii si salarii, ci chiar datoriile la FMI si Uniunea Europeana, atunci, adica in curand, vor fi scoase si acestea integral la vanzare pentru straini! Si acestea, adica maduva oaselor!
Analiza de Ilie Serbanescu

Sursa: Bloombiz